Rodion Cămătaru, 65 de ani, a reușit să se transfere în 1989 la Charleroi, atunci când avea 31 de ani, după trei sezoane petrecute în tricoul lui Dinamo.
Rodion Cămătaru a fost unul dintre cei mai mari atacanți ai echipei naționale a României. În 75 de meciuri pentru tricolori, fostul mare jucător al Craiovei Maxima a înscris 22 de goluri. La Universitatea Craiova acesta a marcat în 287 de meciuri de 122 de ori, iar la Dinamo a punctat în 89 de partide de 76 de ori.
Dar, Rodion Cămătaru a reușit cu greu să se transfere în străinătate, abia la 31 de ani, deoarece pe timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu jucătorii români nu puteau ajunge facil la o echipă din străinătate, mai ales după fuga din țară a lui Marcel Răducanu și Miodrag Belodedici.
În 1989, Rodion Cămătaru a primit până la urmă acordul regimului comunist să se transfere în străinătatate, dar mutarea sa la Charleroi are o poveste interesantă.
„Mulți m-au acuzat că am semnat cu Dinamo, dar eu la Dinamo m-am transferat doar că mi s-a promis că după trei ani de contract la echipa din Ștefan cel Mare o să fiu în sfârșit lăsat, după ce o să trec de 30 de ani, să mă transfer la un club din străinătate. Cât am jucat la Universitatea Craiova am primit oferte concrete de la Kaiserslautern și Benfica Lisabona, dar regimul lui Ceușescu nu m-a lăsat să plec din România. Ne considerau bunuri naționale.
Așa că, am fost nevoit să semnez cu Dinamo doar cu promisiunea că voi ajunge de la ei în străinătate. Și am ajuns în 89, până în Revoluția din decembrie, atunci când împlinisem 31 de ani, la Charleroi. Însă, nu am semnat din prima cu această echipă. Prima dată semnasem cu Zaragoza, dar cei ce acolo au făcut o mare greșeală atunci când au trimis actele la Federația Română de Fotbal pentru a-mi obține cartea verde. Ce s-a întâmplat? Am fost plecați în Spania la un turneu amical cu Dinamo la Zaragoza. Acolo, după meciul cu Zaragoza, gazdele au dat o masă festivă. Nea Mircea Lucescu era cu mine, iar el știa clar care a fost înțelegerea mea cu Dinamo”, a declarat Rodion Cămătaru.
Fostul mare atacant a continuat șirul poveștii: „Împlinisem deja 31 de ani, iar ăia de la Zaragoza mi-au pus contractul pe masă. L-am semnat, dar spaniolii au făcut o mare greșeală. Mi-au trecut suma de contract pe lună în actele trimise la FRF. Statul român te lăsa să pleci dacă câștigai doar 1.000 de dolari pe lună, iar spaniolii îmi dăduseră atunci 10.000 de dolari pe lună. Vă dați seama că Securitatea a aflat direct, iar apoi l-a și informat pe Ceaușescu. Securiștii îmi văzuzeră actele trimise la FRF de către spanioli pentru cartea verde.
Astfel că, am fost nevoit să anulez tot, iar transferul meu la Zaragoza a picat. În cele din urmă m-am înțeles cu Charleroi. În sezonul ăla, 88 – 89, pe lângă mine, mi se pare că au mai primit acceptul să se transfere pe final de carieră în străinătate Pițurcă, Boloni și Gino Iorgulescu”.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER